Am născut întâmplător la maternitatea Miercurea-Ciuc

M-am hotărât să vă scriu și eu experiența nașterii mele. Am citit toate experiențele postate și nu am văzut niciuna asemănătoare cu cazul nostru. Sper să fie de folos măcar unei singure mămici. Mulțumesc pentru această oportunitate pe care o dați, pentru implicarea în a informa alte mămici.

Am născut în 19 martie 2022 un băiețel de 53cm și 3480 g la maternitatea Miercurea-Ciuc. Spital de stat deci, cu un medic care mă consultase prima dată în acea noapte. Începând cu 24 de săptămâni, sarcina îmi fusese monitorizată în privat la București, la un medic renumit care lucrează și la Filantropia, susținător al NVDC. L-am ales după multe recomandări și deși eram la prima sarcină, îmi doream să nasc natural dacă totul decurgea bine cu mine și bebelușul.

Am decis să rămân la Maternitatea Miercurea-Ciuc pentru că citisem despre beneficiile pe care le au pacientele care nasc aici

Travaliul m-a prins însă pe drum și pentru că deveniseră dureroase contracțiile (începute deja de 24 de ore) am decis sa mă opresc, pur întâmplător la maternitatea Miercurea-Ciuc, pentru o consultație la spital, să mă asigur că cel mic este bine deoarece începusem si sa sângerez. La consultație, medicul mi-a zis că am dilatație 5 și că mă sfătuiește să rămân sa nasc la ei.

Nu as fi rămas, probabil, dacă nu aș fi citit întâmplător înainte, in timp ce mă documentam despre naștere, de condițiile din spitalul lor și beneficiile pe care le aduceau pacientelor. Am avut un sentiment bun in legătură cu medicul și fiind oricum foarte obosită (nu am putut dormi deloc ultimele 2 nopți înainte de naștere), cu contracții la trei minute distanță, am decis sa rămân sa nasc acolo.

Am cunoscut moașa care nu prea vorbea română deși nu era chiar tânără. Mai mult de câteva cuvinte nu a spus. A ascultat bătăile fetale, mi-a permis să închid lumina (ajunsesem in jur de 23:45 in salon). După ce am insistat puțin, mi-a permis să mă plimb pentru că nu puteam să stau deloc jos și în niciun caz culcată. Însă nu mi-a dat voie să mănânc ceva dulce pentru că, din cauza durerilor, vărsasem tot ce apucasem să mănânc in ziua aceea. Moașa a stat în sala cu noi, dar citea sau moțăia, nu am văzut-o să se implice neapărat.
Undeva în jurul orei 3 m-a mai consultat medicul, cred că ajunsesem la dilatație 7-8. Apoi am mai solicitat moașei un consult. Ea m-a refuzat pentru că i se părea că încă am durerile pe care le puteam controla deși nu era deloc așa, eram extenuată și nu mai aveam deloc răbdare. La insistențe, m-a consultat. Ajunsesem la dilatație 8-9 deși trecuse destul timp de la consultul anterior. În jurul orei 5 am mers în sala de nașteri.

Ajunsesem la dilatație completă, însă copilul nu era coborât. Mi-a fost pusă perfuzie cu oxitocină și mi-au fost rupte membranele pentru a grăbi procesul. Pe oxitocină însă, contracțiile s-au rărit și eu nu le mai simțeam la fel de bine fiind și foarte obosită. Deci nu chiar efectul scontat.
Deși am simțit personalul puțin agitat, mi-au spus că atât timp cât copilul nu este în stres, așteptăm. Când perfuzia era pe final, deși nu îmi amintesc sa fi simțit nevoia, am început să împing la indicațiile personalului.
Știam din teorie că nu este indicat să se întâmple așa dar, as fi făcut orice numai să nasc odată și să știu că cel mic este bine.

Tot în etapa aceasta moașa sau o asistentă au făcut un gest pe care vreau să îl amintesc: mi-au tapotat fruntea cu o compresă cu apă rece. Mi s-a părut atât de uman și la momentul potrivit făcut. Sunt recunoscătoare!

Dacă ar fi să se întâmple din nou, aș alege să încerc să fiu mai conștientă la această etapă. După câteva minute bune de chinuit să avanseze copilul, după un „i se vede căpșorul” stâlcit și după ce medicul mi-a zis că mă ajută el împingand pe burtă, la 6:25 s-a născut micuțul S.
Manevra medicului, deși controversată, am considerat-o necesară pentru mine la acel moment. El a fost foarte politicos și mi-a cerut voie înainte.

Tot în etapa aceasta moașa sau o asistentă au făcut un gest pe care vreau să îl amintesc: mi-au tapotat fruntea cu o compresă cu apă rece. Mi s-a părut atât de uman și la momentul potrivit făcut. Sunt recunoscătoare!

Mi s-a făcut epiziotomie (nu am fost întrebată), copilul a rămas pe burtica mea pentru skin to skin pentru aproximativ 30 de minute, timp in care s-au început închiderea epiziotomiei.
Momentele chiar eu fost magice! Bebe nu a mai plâns deloc după ce mi-a simțit pielea, iar oxitocina declanșată natural după bond m-au ajutat sa nu simt mai nimic din procesul de prindere.
După ce a fost luat bebelușul pentru curățare și cântărire, la straturile superficiale ale pielii, a fost ceva mai dureros. Medicul a rămas peste program să finiseze cusătura, sunt și pentru asta recunoscătoare.

A venit să mă consulte următoarea zi, duminică, cred că în afara programului de lucru pentru că nu mai era la spital în zilele in care urma să mă externez.
Mi s-a zis că cordonul a fost lăsat să pulseze, dar asta nu am văzut și nu pot confirma, pot doar să mă bazez pe faptul că medicul îmi zisese după internare că sunt aplicate aceste procedee despre care eu citisem că au loc doar la spitalele private.

Condițiile din maternitatea Miercurea-Ciuc au fost foarte bune, mâncarea a fost mai mult decât decentă, a fost curățenie și personalul s-a comportat bine.

Bebe a fost adus la sân cât timp am stat în camera pentru monitorizare după naștere. Aveam deja colostru și doamna care mi l-a adus atunci chiar s-a exprimat așa „haideți să îl imunizam pe S.”. De altfel, alăptarea a fost foarte susținută. Consultantele și doamnele asistente, medici foarte tineri încurajau și susțineau mămicile, chiar și pe cele prin cezariana. Stăteau zeci de minute (inclusiv noaptea) și așezau copilul și arătau poziții potrivite. Explicațiile au fost însă preponderent în maghiară, si asta e singurul lucru pe care l-am văzut ca un dezavantaj. Dacă întrebam în română, primeam totuși răspuns. Poate nu perfect sau la fel de detaliat însă nu mi-a fost refuzată vreo întrebare. Copilașii au stat in salon cu noi. Au rămas și peste noapte (îi luau doar dacă solicitau mămicile ca să se poată odihni), au fost spălați la 24 h după naștere, au fost vaccinați doar cu acord și pentru orice procedura am fost întrebați.
Condițiile din maternitatea Miercurea-Ciuc au fost foarte bune, mâncarea a fost mai mult decât decentă, a fost curățenie și personalul s-a comportat bine.
Erau blânde cu cei mici cu o mica excepție în cazul nostru pentru Dna asistent care a recoltat pentru screeningul de boli genetice, dar am depășit episodul acesta.

Pe parcursul spitalizării, ne-au vizitat un psiholog și un kinetoterapeut. Ne-au fost explicate noțiuni elementare despre îngrijirea bebelușului acasă și medicul neonatolog i-a efectuat celui mic ecografiile esențiale. Îmi pare rău că nu am putut vorbi prea multe cu celelalte mămici, din trei doar una singură vorbea cât de cât româna și a fost puțin mai deschisă la dialog. Însă, per total a fost un timp plăcut pentru că totul se rotea doar in jurul micuțului nou-născut.


Aș ține să menționez pentru că am mai citit în alte mărturii legat de „atenții” în maternitatea Miercurea-Ciuc. Nu am încercat să ofer nimic de la internare până în ultima zi de spitalizare. Atunci am vrut să îi las infirmierei restul de la ceva ce îmi cumpărase de la magazin și am fost categoric refuzată, chiar m-am simțit ulterior prost că am încercat, deși era vorba de câțiva lei, nici de o cafea nu erau suficienți.


Știu că este un mesaj lung. Dar aș vrea doar să spun asta viitoarelor mămici: nu naște nimeni în locul vostru, dar aveți nevoie de condiții decente și sprijin. Cu informare cât cuprinde și alegeri potrivite (uneori de noi, alteori de Cel de Sus), se poate naște împlinitor și la stat. Sigur, nu toate ne permitem condiții în privat dar, toate merităm decență. 


Eu ii mulțumesc lui Dumnezeu pentru că cel mic este sănătos, nu am termen de comparație al nașterii, dar nu aș spune că a fost nici foarte greu, nici prea ușor. Recuperarea ulterioară a epiziotomiei și ragadele ne-a dat ceva bătăi de cap însă, pas cu pas ne-am acomodat și a fost din ce in ce mai bine.

Citiți aici și despre alte experiențe ale nașterilor în România.


Descoperă mai multe la Mama lui Vladimir

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

4 comentarii la “Am născut întâmplător la maternitatea Miercurea-Ciuc

  1. Cristina a spus:

    Cel mai prețios moment, acela când apuci pe lume o noua viata,și aștepți cu nerăbdare sa îți vezi puiul, să-l mirosi ,să-l simți să-l iubești și nu mai saturi să-l primești!

  2. Georgiana a spus:

    Un articol util pt mine, urmeaza sa nasc si caut sa citesc cat mai multe experiente din spitale. Multumesc pt articol;

  3. Ina a spus:

    Bună. Chiar eram nehotărâta unde sa nasc. O întrebare. Aici în maternitate ai stat cu cineva în camera, a trebuit sa plătești sa stai cu copilul? Sau cum e exact

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ro_RORomanian