Scarlatina: Simptome, Cauze și Tratament

Vom explora o afecțiune care poate stârni îngrijorare în rândul părinților și nu numai: scarlatina. Cu ajutorul informațiilor oferite de dr. Iancu Beatrice, medic rezident medicină de familie, ne propunem să aducem lumină asupra acestei boli, să înțelegem cum să o recunoaștem și cum să acționăm în cazul în care ne confruntăm cu ea.

Ce este scarlatina?

Scarlatina este o boala infecțioasă bacteriana acută determinată de streptococul beta hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes) întâlnită mai frecvent sub vârstă de 10 ani, care apare deseori în colectivități (scoli, grădinițe). Cu toate astea, chiar și adulții pot face aceasta infecție.

Care sunt cauzele și factorii de risc asociate cu scarlatina?

Scarlatina este cauzată de toxina eritrogenă produsă de streptococul beta hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes). Boala este contagioasă și se transmite ușor pe cale aerogena prin vorbit, tuse, strănutat. Apare mai frecvent la copiii cu vârstă intre 5-10 ani și în special în colectivități (grădinițe, scoli) unde pot apare focare.

Ce simptome sunt asociate cu scarlatina și cum se diferențiază acestea de alte afecțiuni comune ale gâtului?

Debutul bolii este de cele mai multe ori brusc cu febra mare, frisoane, stare generala alterata, durere marcata în gât, mai ales la înghițire.

• Avem un faringe hiperemic „roșu că flacăra”, amigdale hiperemice și crescute în volum, cu sau fără puroi, adenopatii laterocervicale și submandibulare dureroase la palpare.
• Erupția cutanata care apare în primele 24-48 de ore, este rugoasă, aspra, intensă ce dispare la presiune. Este mai intensa la nivelul plicilor de flexiune ale membrelor (plica cotului, fosa poplitee). După încă 4-5 zile apare descuamarea caracteristica scarlatinei, la nivelul palmelor și tălpilor.
• Limba este inițial saburală, cu depozite albicioase, iar papilele sunt roșii-edematoase. Apoi se produce descuamarea limbii dinspre vârf spre baza, limba devenind undeva din a 4’a zi roșie, având aspectul de „limba zmeurie”.

Cum se face diagnosticul de scarlatină și care sunt metodele de testare disponibile?

Diagnosticul de scarlatină se stabilește pe baza datelor clinice (debut acut, febra, faringe hiperemic, adenopatii, erupția cutanată etc.) coroborate cu datele de laborator (test antigen rapid sau exudatul faringian pozitiv pentru streptococ beta hemolitic de grup A) și datele epidemiologice (prezența unui focar de scarlatină în colectivități sau contactul recent cu o persoana purtătoare/bolnavă de acest streptococ).

Care este tratamentul recomandat pentru scarlatină?

Tratamentul de elecție pentru scarlatină este antibioticul (penicilina) care se administrează timp de 7-10 zile, adăugând și tratamentul simptomatic.
Pentru pacienții alergici la penicilina se va prescrie alt antibiotic (eritromicina, claritromicina sau azitromicina).

Ce complicații pot apărea în cazul scarlatinei și cum pot fi acestea gestionate sau prevenite?

Avem 3 tipuri de complicații (precoce-toxice, medii-septice și tardive-imunologice).

• Complicații precoce: artrita toxica, encefalita toxica, hepatita toxica, nefrita toxica
• Complicații medii: otita medie, sinuzita, mastoidita, etmoidită, flegmon retrofaringian, adenite
• Complicații tardive: reumatism articular acut, glomerulonefrită post-streptococica, eritem nodos, vasculite (purpura Henoch-Schonlein)
  Pacientul care a început tratamentul pentru scarlatina trebuie reevaluat clinic și paraclinic săptămânal unde se verifica și se monitorizează în dinamica probele inflamatorii (ASLO cantitativ, tensiunea arteriala, sumarul de urina). La 30 de zile se recomanda efectuarea titrului ASLO, VSH și fibrinemiei.

Care sunt sfaturile de autoîngrijire și management pentru persoanele care suferă de scarlatină acasă?

Pentru a diminua durerea și disconfortul copilului, putem să administram un antiinflamator nesteroidian (ibuprofen), creme cu efect calmant pentru prurit, hidratare corespunzătoare, condiții pentru odihnă și somn, alimente lichide (supe, sucuri de legume și fructe, înghețată), aerisirea frecventă a încăperii, gargara cu sare.

Cum poate fi prevenită răspândirea scarlatinei în comunitate și care sunt măsurile de igienă și de siguranță recomandate?

Nu există un vaccin care să prevină scarlatina. Cea mai bună metodă de a combate aceasta infecție este respectarea măsurilor universale de precauție împotrivă infecțiilor: aerisirea frecventa a încăperilor, spălatul mâinilor cu apă și săpun înainte de masa și după utilizarea toaletei, evitarea folosirii în comun a tacâmurilor și paharelor, strănutat în plica cotului, dezinfecția corectă în focarul de scarlatină a tuturor obiectelor.

Care sunt recomandările pentru reîntoarcerea la școală sau la muncă după o infecție cu scarlatină?

Scarlatina impune izolare de minim 7-10 zile și o dispensarizare riguroasă prin medicul de familie cu efectuarea de investigații periodice și controale în evoluție.