Am avut patru nașteri naturale până în prezent, fiecare cu câte o experiență diferită.
Primele două nașteri au fost la Maternitatea Cantacuzino
Să încep cu prima. Eram în anul 2011 când am rămas însărcinată cu primul copil. Am căutat un medic care să-mi urmărească sarcina și așa am ajuns să nasc la spitalul Ion Cantacuzino. La controlul de la 40 săptămâni, mi-a spus că bebe dă semne că vrea să vină și am rămas la spital.
Am fost foarte mulțumită de medic și personalul de la sala de nașteri. În jur de ora 13 s-a rupt apa în spital și la 00:45 am născut o fetiță de 4080g. Am făcut epidurală și a fost bine.
După ce am născut am ajuns într-un salon la etaj superior. Mi s-a părut ciudat un aspect, că mămicile care nășteau prin cezariană, erau puse în salon la etaj superior și, în limita locurilor disponibile, erai așezată în salon cu bebe, la un etaj mai jos. Eu am fost la etajul doi și coboram din 3 în 3 ore la sală de alăptare.
La partea de alăptare a luat ceva timp să ne adaptăm, mi-ar fi plăcut să fi primit mai mult sprijin. Dacă mă gândesc bine, experiența primei nașteri a fost okeish.
Am rămas a doua oară însărcinată și am mers la același medic și același spital.
La a doua sarcină, medicul a fost altfel. Mi s-a părut că am așteptat mai mult să intru la consult și acolo a fost mai expeditiv, chiar am plecat acasă după o lungă așteptare fără să mă vadă, iar în altă situație am fost văzută de alt medic (acesta fiind bărbat, ceea ce nu mi-a picat prea bine).
Probabil că aveam deja experiență cu sarcina și de asta a fost așa. A venit și ziua nașterii, eram într-o duminică. Am plecat pe la ora 15 la spital, unde am nimerit tot un personal drăguț, profesional. De data asta am născut cu medicul de gardă, dar am nimerit o doamnă doctor foarte cumsecade. Am întrebat în caz că doresc epidurală, dacă este posibilă, nu neapărat că o doream, dar la prima naștere mi-a prins foarte bine, ci mai mult în caz de am nevoie.
Am ajuns să o fac, deși cred că aș fi putut și fără. Acest lucru mi-a dat dureri de cap după, și la propriu și la figurat. Nașterea a fost cea mai ușoară dintre toate, deși băiețelul meu a avut 4120g, dar după asta a început greul. După ce am ajuns în salon, de data asta la etajul unu, unde aveam pe bebe cu mine, au început durerile de cap (în urma epiduralei). Dureri însoțite de amețeală, senzație de greață. Abia stăteam în picioare.
Pe băiețel nu reușeam să-l alăptez, că nu prindea sânul, deși am alăptat înainte. Medicul neonatolog a spus unei asistente „dați lapte praf copilului că mama n-are lapte”, iar eu eram cu sânii plini. Preferam să-mi dea două palme peste față, decât indiferența aceea.
M-am resemnat și am lăsat să i se dea lapte praf, dar cum am ajuns acasă am făcut ce am crezut eu. Am folosit mamelon artificial pentru fix trei zile și am reușit să obișnuiesc copilul cu sânul (cred eu că nu prea prindea din cauza biberonului cel primea în spital) și în două luni a luat peste 3 kg. Nu a mai primit lapte praf după cel din spital.
La 5 ani după ultima naștere naturală, am decis să mai avem un copil. Am născut la CF2
După 5 ani am hotărât să mai avem un copil (ne-am dorit minim doi, maxim 4-5). A venit și momentul nașterii. De data asta, am mers la alt medic și am născut la spital CF2.
Am ales să nasc natural, în urma ultimei experiențe cu epidurala. Mi-a plăcut că m-a lăsat să mă mișc, dacă stăteam în pat, contracțiile erau foarte dureroase. Expulzia a fost mai grea, născând un băiețel de 4480g. Aici mi-a pus doamna doctor bebelușul pe mine și a fost o experiență minunată, dar care a durat câteva secunde, medicului neonatolog a vrut să-l consulte imediat.
Fiind mare a ieșit mai greu și voia să se asigure că e bine. În rest, lucrurile au decurs bine.
În mare, am fost mulțumită. O mare mulțumire a fost că am reușit să nasc fără epidurală. Nașterea s-a întâmplat în 2019.
La a patra sarcină, fiind pandemie am ales să nasc la privat
Ne-am dorit și al patrulea copil, imediat după al treilea și așa am ajuns la a patra sarcină.
Aici, fiind pandemia, am ales să nasc la privat și am mers la Medlife, spitalul privat unde puteam naște cu același medic de la CF2. Exceptând faptul că am avut lucrurile necesare pentru mine și bebe, pompă de muls la cerere cu posibilitatea de a congela laptele, mâncarea ce era în funcție de mine (mi s-a spus că am diabet de sarcină) și puteam suna personalul cu orice nevoie, a fost ca la spitalul de stat.
Din cauza pandemiei, nu am putut să ies din salonul de naștere și de data asta nu am putut să mă mișc prea mult, ceea ce a făcut travaliul mai dureros. În schimb fetița a ieșit foarte repede și a fost cea mai mică dintre toți copiii mei, 3740g.
După asta am fost dusă într-un salon neutru, unde am așteptat rezultatul testului PCR, făcut când am ajuns la spital, ceea ce a durat foarte mult. Ce a fost foarte frustrant pentru mine, a fost faptul că fetița a fost la terapie intensivă și eu eram într-un salon parcă separate una de alta.
Nu știu toate dedesubturile, dar eu am ales cel mai ieftin pachet și am ajuns să stau cu o zi în plus, pentru care am plătit în plus și nu puțin.
După toate experiențele, dacă ar fi să mai rămân însărcinată, aș naște acasă
După toate experiențele, dacă ar fi să mai rămân însărcinată, aș naște acasă. Poate se legalizează asistarea acasă a persoanelor competente. Ce nu mi-a plăcut că nu se face la noi în spitale este respectarea orei magice, acel moment când bebelușul e consultat din brațele tale, nu luat și dus în altă parte, cordonul ombilical netăiat imediat și posibilitatea de a ține bebele pe tine și al alăpta.
Faptul că bebelușul este luat și adus după ore bune, poate fi traumatizant bebeluș cât și pentru mamă. Poate că e bine că bebelușii nu-și amintesc primele momente din viață.
Romanian