Soțul meu este din Republica Moldova

Nu știam mai nimic despre Republica Moldova

Când l-am cunoscut pe Eugen, mare lucru despre Republica Moldova nu știam, poate doar ce am învățat la școală. Și ce mai auzeai la televizor, dar asta rar, pentru că nu obișnuiesc să mă uit la tv. Poate credeți că sunt ignorantă, dar daca stați și vă gândiți, câți dintre voi știți mai multe, dacă până acum nu ați avut nicio tangență cu moldovenii de peste Prut? Bine, pe lângă bomboanele Bucuria și vinul Cricova sau Purcari.

Când am aflat că el este de acolo, și în plus că familia lui este vorbitoare de rusă, nu îmi venea să cred, pentru că el vorbește foarte bine limba română. Dar asta se întâmplă pentru că a venit încă din clasa a opta să studieze în România, pentru că socrul meu lucra la un spital de aici ca medic.

Socrul meu a fost nevoit să emigreze în România pentru a putea să își întrețină familia. Și venea acasă doar în weekend. Uneori, pentru că dacă avea gardă trebuia să rămână la spital. Salariile medicilor sunt foarte mici în Republica Moldova. Și nu doar a medicilor. Față de România, clasele sociale sunt împărțite în două, clasa de mijloc este destul de rară. Dar nu vă mai povestesc de asta, nu acesta este scopul poveștii.

Deși limba oficială în Republica Moldova este limba română, mulți încă vorbesc în limba rusă

Pentru mine a fost un șoc. Până acum am auzit câte cuvinte în rusă, doar în filme. Și nu râdeți. Eu m-am născut după anii ’90, când deja comunismul nu mai era la putere, iar limba rusă nu se mai preda la școală. În Republica Moldova abia în ’91 s-a destrămat Uniunea, când s-a proclamat limba română ca limbă de stat. Până atunci oamenii vorbeau rusă, aceea era limba oficială, și doar acasă, dacă erau familii vorbitoare de limba română, vorbeau românește.

Eugen este născut cu ceva ani înainte de destrămarea Uniunii, iar pentru el limba maternă a fost limba rusă. În familie se vorbea rusă, iar română a învățat abia la școală, pentru că a făcut cursuri cu predarea în limba română.

Soacra mea nu vorbește foarte bine limba română nici acum. Înțelege bine, dar îi este greu să se exprime. Dar deja ne cunoaștem de câțiva ani și am fost expusă la limba rusă de atâtea ori, încât am ajuns să înțeleg destul de bine. Ea îmi spune ceva în rusă, iar eu îi răspund în română.

Cum a fost prima vizită la Chișinău

Am ajuns în Chișinău la câteva luni după ce l-am cunoscut pe Eugen. Sunt în jur de 450 km de la București până acolo. Ca să ajungi în Republica Moldova treci vama românească, treci podul peste Prut și ajungi la vama moldovenească. De obicei aici se aglomerează, nu mă întrebați de ce. Partea bună este că ai nevoie doar de buletin, chiar dacă nu sunt în UE. Și că există Dutty free între vame 🙂

Am fost surprinsă să văd cât de verde este orașul. Nu mă așteptam. Dar oricum nu știam mare lucru despre el. Este un oraș mult mai verde decât București. La un moment dat, acum câțiva ani a fost în Top 20 cea mai verde capitală a Europei.

Pentru că este foarte verde, este mai mult decât plăcut să faci o plimbare prin oraș. În centru este și Arcul de Triumf din Chișinău care comemorează biruințele armatei rusești în fața trupelor otomane în războiul dintre 1806-1812.

Arcul de Triumf

Este al cincilea cel mai frumos arc de triumf din lume, depășindu-le, conform unui top întocmit în 2015 de revista „Aeroflot Premium”, pe cele din Kiev, București, Kursk, Barcelona și Sardarapat (din Armenia). Farmecul se datorează stilului arhitectural deosebit, evenimentelor ce s-au desfășurat în preajmă, de aici și mândria cetățenilor ce au trăit împreună istoria.

Amplasat în centrul Chişinăului, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, «Porțile sfinte» sau «Arcul Victoriei » este o parte integrantă a ansamblului arhitectonic din inima capitalei.

Prietenii lui Eugen din Chișinău sunt vorbitori de limba rusă. Deși se descurcă cât de cât în română, uitau la un moment dat că nu știu rusă și începeau să povestească. Inclusiv soțul meu. Trebuia să îi fac semne să schimbe limba.

În Chișinău este fabrica Bucuria. Acolo este și un magazin mare cu multe bomboane și specialități. Ai așa multe opțiuni că ajungi să iei din toate. Iar prețurile sunt mai bune decât la noi.

Există și magazine cu haine din bumbac 100%, de calitate, fabricate în Republica Moldova. De fiecare dată ne întoarcem cu multe cumpărături.

Și să nu vă mai spun de plăcinte. Sunt minunate. În România nu găsești nicăieri asemenea bunătăți. Credeți-mă, am încercat. Preferatele mele sunt cele cu vișine.

Vinul este foarte bun

Dar cred că știți deja asta, pentru că majoritatea cramelor moldovenești importă și în România vin. Oamenii din Republica Moldova sunt foarte ospitalieri, când vii în „ospeție” pun multă mâncare și băutură pe masă. Pentru ca vinul să nu îți dea dureri de cap a doua zi, mâncarea rămâne pe masă în permanență. În România când termini de mâncat se strânge masa, iar asta nu este tocmai în regulă în cazul în care vrei să bei câteva pahare de vin.

În apropiere de Chișinău sunt câteva crame pe care le puteți vizita și desigur să degustați și vin. Așa că vă recomand să aveți în grup pe cineva care nu va consuma alcool. Oricum puteți să cumpărați și vin pentru acasă. Doar să aveți grijă la cantitate, nu aveți voie o cantitate mare de alcool la vamă. Limita este de 4 litrii/ persoană.

Mileștii Mici

Este cea mai apropiată cramă de Chișinău, la doar 19 km, dar cred că una din cele mai interesante din Republica Moldova. Este un oraș vinicol subteran, cu galerii subterane însumând 200 km. Poți să vizitezi galeriile cu bicicleta sau cu mașina.

În august 2005 Colecția de Aur Mileștii Mici a fost înregistrată în Guinness Book ca fiind cea mai mare colecție de vinuri din lume. Aici se păstrează vinuri vechi de zeci de ani, circa 2 milioane de sticle de vin se păstrează în colecție, vinurile comercializându-se atât în țară, cât și peste hotare.

Asconi

La 30 de km de Chișinău este crama Asconi. În beciul săpat în deal al cramei vei găsi deviza: „Sufletul cere iubire, iar organismul vin”. Și aici se organizează excursii, degustări de vin. La fel ca mai sus, lăsați mașina acasă, sau luați un șofer. Sau vă puteți caza în cele 12 căsuțe construite în stil tradițional.

La crama Asconi au și doua restaurante tradiționale cu mâncare foarte bună.

Vinul „Uneori” este preferatul meu, pe lângă că este foarte aromat, are și diverse mesaje pe sticlă: ” Uneori nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi” sau „Uneori și când pierzi ești un învingător”.

Sigur vă va plăcea să mergeți la crame. Și cu siguranță veți vrea să reveniți. Și nu va fi problemă cu limba română.

Încercăm să îl învățăm și pe Vladimir rusă

Cum soacra mea română nu prea vorbește, comunică cu Vladimir în rusă. Și Eugen, dar mai puțin, îi e mai comod să vorbească în română când suntem doar noi, pentru că eu nu știu. De obicei îi citește cărticele de copii în rusă, avem o colecție mare adusă din Moldova.

Alți părinți exersează cu cei mici limba engleză, dar eu consider că deja limba engleză se învață foarte bine de la grădiniță sau școală. Și ar fi deja prea mult 2 limbi străine la nici 2 ani.

Dar pentru că Vladimir a reușit cu succes să spună câteva propoziții în limba maternă, deja știe și câteva cuvinte în rusă, pe care uneori nu știu să le traduc. Sunt curioasă cum va fi când va mai crește. Sigur va fi amuzant.

Voi ați vizitat vreodată Chișinăul?