Operația intrauterină pentru hidrocefalie și spina bifida

Decizia de a alege operația intrauterină

Luna, fetiță mea, s-a născut de doua ori! Da! Să vă explic cum: La 23 de săptămâni am aflat la morfologia 2 că fetiță are hidrocefalie și spina bifida. Adică o să fie o “legumă” și trebuie să mă grăbesc să fac avort. Am spun nu! Și am pornit în căutare de soluții.

Am dat de cel care ne-a schimbat povestea tragică într-una fericită: Doctorul Rahimian Hadi.

La 28 de săptămâni am suferit operația intrauterină. Mi-a fost scos uterul, apoi fetiței i-a fost scos spatele și a fost operată. După asta a băgat-o la loc, a pus lichid amniotic fals și a cusut totul la loc inclusiv membranele. Am stat 9 zile în spital la Regina Măria Băneasa. Chiar dacă sunt din Alba pentru 3 luni de zile ne-am mutat la București.

Familia ne era în Ardeal, dar cei de la Regina Măria au fost a doua familie pentru mine de la doctori la asistente. După 6 săptămâni s-au rupt membranele. Fix când doctorul era plecat din țara, dar am știut că sunt pe mâini bune. S-a simțim emoția în aer. Acum era momentul să vedem cum este fetiță.

Chiar dacă pe tot parcursul am fost optimistă și pozitivă în ciuda greutăților și a durerilor, când m-au operat să scoată fetiță parcă nu am mai putut.

Îmi ziceam: Doamne cât să mai sufăr? Dar toată lumea a fost alături de mine și asistentele s-au bucurat să mă revadă și m-au încurajat că totul o să fie bine.

Recuperarea și bucuria nașterii

După 6 săptămâni am fost tăiată pe aceiași linie de la operația intrauterină. Practic am avut 2 cezariene la diferență de 6 săptămâni.

Am o linie mare, dar tare frumoasă de sub buric până jos. Au scos fetiță și mă rugam: te rog să își miște picioarele, te rog! Știam că dacă nu își mișcă niciun deget o să fie paralizată pe viață.

Am fost șocată când am văzut că un picior îi era la 90 de grade. Așteptam să văd ce se întâmplă. A plâns, nu a fost nevoie să fie intubată. S-a lăsat liniștea în sala de operație. Apoi am primit un tăcut: “felicitări” . Toată lumea era plină de emoții, apoi toate asistentele mi-au spus felicitări mami! O să fie bine! Luptă cum ai luptat până acum. În primele ore de viață ale fetiței, în loc să mă bucur de nașterea ei, mă gândeam: Oare o să reziste? Oare o să meargă? Oare creierul i-a fost afectat? Oare a ajutat-o operația intrauterină?

Am fost dusă pe ATI și am văzut cum ceilalți bebeluși erau aduși mamelor. Eu așteptam să văd dacă rezistă sau nu. A fost greu, dar asistentele au fost lângă mine. Am fost internată 4 zile și au fost un carusel de sentimente.

Nu o puteam lua în brațe. Era atât de mică și atât de multe fire avea pe ea. Eu nu am avut dureri mari pentru că am avut cateterul în coloana și am scapăt de durerea după naștere. După 4 zile am plecat acasă… singură.

A fost dureros. Dar am fost cea mai fericită când, după 3 săptămâni am luat-o acasă. Asistentele și doctorii de la Regina Măria Băneasa au fost că o familie pentru mine și m-au susținut când am căzut. Și mă bucur că am putut să fac această operație în România și că îngerul nostru care a salvat-o pe micuță este Doctorul Rahimian Hadi.

^{Vezi și alte articole din seria Am născut în România, aici}