Sunt îndulcitorii potriviți pentru mâncarea bebelușilor?

Toți părinții își doresc ce este mai bun pentru cei mici, mai ales când vine vorba de mâncare. Cu toții ne amintim de deserturile delicioase din copilărie pe care mama le făcea. Și noi la rândul nostru vrem să le oferim copiilor noștri, dar majoritatea au mult zahăr și vrem să folosim înlocuitori. Dar care? Sunt îndulcitorii potriviți pentru mâncarea bebelușilor?

La această întrebare ne răspunde mai jos dr. Stavrositu Ioana, medic endocrinolog, nutriționist și mama unui băiețel de aproape 2 ani. O găsiți pe instagram psihologia.in.diversificare, dar și la clinica Kilostop.

De ce să nu oferim zahăr bebelușilor?

Deși, după unele păreri, este considerat sigur să adăugam zahăr în preparatele bebelușului chiar și după vârsta de 12 luni, poate fi benefic să așteptam până după vârsta de 2 ani, sau mai mult, pentru a introduce zahărul.
Și din punct de vedere al îndulcitorilor (chiar și cei naturali precum agave, siropul de curmale, mierea, siropul de arțar, zaharul de cocos sau ștevie), aș recomanda introducerea lor cat mai târzie.
În exces, zahărul și îndulcitorii pot reduce diversitatea alimentelor pe care un copil este interesat să le mănânce, pot crește riscul de obezitate și diabet de tip 2, pot crește riscul de apariție al cariilor dentare și pot avea chiar impact asupra sănătății metabolice.

Evitarea adăugării zahărului și a îndulcitorilor în primii ani poate ajuta bebelușii și copiii mici să învețe să îndrăgească și accepte mai multe arome. Gustul sărat, gustul altor condimente sau ierburi aromatice și să extragă “dulcele” din alimentele naturale dulci, cum ar fi fructele și legumele.

Dacă doriți să îndulciți mâncarea bebelușului, luați în considerare utilizarea fructelor proaspete cum ar fi bananele, smochinele, sucul de portocale, cocosul, curmalele.

De ce sa evităm chiar și îndulcitorii până la vârsta de 2 ani?

Informațiile referitoare la alternativele de zahăr pentru copii, cum sunt îndulcitorii– în special când discutam de sugari și copii mici – sunt destul de limitate. Din acest motiv, evitați înlocuitorii de zahăr pe cât este posibil.

Cum este cu mierea?

Mierea este cel mai răspândit îndulcitor încă din Antichitate. Unul dintre cele mai răspândite mituri despre miere este acela că mierea încălzită devine toxică pentru sănătate!

Mierea încălzită la temperaturi joase, până în 40 de grade Celsius, nu își schimbă nici culoarea, nici strucura chimică, doar consistența. Ea devine mai fluidă și ușor de consumat.

Conform mai multor cercetări din ultima vreme, mierea încălzită la peste 40 de grade capătă un compus toxic și anume hidroxi-metil-furfural, prescurtat HMF. Acest compus este de fapt o aldehidă care se formează în momentul în care mierea se caramelizează sau se rumenește.
HMF este toxic pentru organism, dar cantitatea de HMF din mierea topită este mult mai mică decât din alte produse alimentare pe care le consumăm zilnic.
Același HMF se găsește în orice produs de panificație care conține zahăr. Spre exemplu, aceeași cantitate de zahăr produce de 100 de ori mai mult HMF decât o cantitate similară de miere încălzită.

De asemenea, HMF se găsește în sucuri îmbuteliate, pizza, pâine, biscuiți, dulciuri procesate din comerț pe care le consumăm uneori mult mai des decât consumăm miere. Orice produs procesat care conține zahăr, melasă, sirop de porumb, zaharoză sau alți îndulcitori artificiali va conține și HMF în cantități apreciabile!

De ce oferim miere copiilor oricum dupa minim varsta de 1 an?

Botulismul, deși este o boală rară, este extrem de gravă, fiind provocata de toxina eliberată de o bacterie – neurotoxina bolutinică.

Clostridium este o bacterie de gen anaerob care formează spori, prin care produc contaminarea. Caracteristica acestei bacterii este că poate prolifera doar în medii în care nu există oxigen. Acest lucru face ca anumite surse de hrană, printre care cele conservate, să le ofere un mediu de proliferare perfect. Neurotoxina produsă de aceasta bacterie este una dintre cele mai agresive toxine cunoscute.

Cele mai multe dintre cazurile de botulism apar la copiii cu vârsta sub un an. Sunt rezultatul expunerii acestora la sol contaminat sau prin consumul de alimente ce pot conține bacteria, mierea fiind principala potențială sursă de contaminare.

Copiii mai mari și adulții au mecanisme naturale de apărare, care împiedică dezvoltarea bacteriilor în intestin, înainte că acestea să elibereze neurotoxina într-o cantitate suficienta pentru declanșarea bolii.

Toxina botulinică a mai fost găsită în conservele care au puțin acid, cum ar fi cele de: sfeclă, spanac, ciuperci și fasole verde. Dar și în conservele de ton, dar și în pestele afumat și sărat, precum și în produsele din carne: semipreparate de tipul cârnaților și al șuncii.
Metoda de conservarea a unor alimente, prin adăugarea de ulei la suprafață acestora, creează condiții de anaerobioza, propice pentru producerea toxinei botulinice.

Evităm și conservele la copiii mici și mai ales cele care ne ridică un semn de întrebare, cum ar fi faptul că au capacul bombat!