Torticolisul congenital

Despre torticolisul congenital am auzit doar de la alte mămici care au copilași cu această problemă. Din fericire Vladimir nu a avut această problemă, și sper ca nici Baby A. să nu aibă. Dar în cazul în care va avea, îmi place să fiu informată, așa că am apelat la dr.Bianca Schifirnet- medic rezident Ortopedie-Pediatrica pentru informații.

Dr. Schifirnet ne lămurește despre cauzele și tratamentul copilașilor cu torticolis sau „gât strâmb” cum mai este cunoscut.  În online o găsim pe dr. Schifirnet cu pagina medicală despre_ortopediatrica.

Care sunt cauzele torticolisului congenital?

Etiologia torticolisului congenital rămâne încă neelucidată, studiile de specialitate amintesc niște teorii, însă fără a se valida științific.

Cele mai citate cauze în literatură sunt legate de trauma survenită la naștere (forceps/vacuum), poziția intrauterină (ex. poziția pelvină), prea puțin lichid amniotic (oligoamnios), etc. 

Printre patologiile mai rar întâlnite (asociate cu această poziție vicioasă a capului) se amintesc anomaliile vertebrale, fuziunea unilaterală atlantooccipitală, sindromul Klippel-Feil, absența unilaterala a mușchiului sternocleidomastoidian, sindromul Pterygium Colli etc. 

Teoria poziției intrauterine este cea mai des amintită in literatură, această condiție ducând la un spațiu limitat în uter și se întâlnește în principal în rândul mamelor primipare (la prima sarcină). 

Incidența  torticolisului congenital (worldwide) variază între 0,3% și 1,9%, alte studii indică o rată de 1 caz la 250 de nașteri, preponderent în rândul sexului masculin și mame aflate la prima naștere. 

Cum îmi dau seama dacă bebelușul are torticolis?

Înclinarea capului într-o parte și rotația contralaterală a feței si a bărbiei, este poziția adoptată de bebeluș sau poziția preferată de acesta.

Vorbim despre torticolis congenital, atunci când în urma examenului clinic imediat după naștere, se observă poziția vicioasă a capului. În 50% din cazuri diagnosticul se stabilește în primele 2 luni de viață. 

Există 3 tipuri de torticolis congenital:

• Postural (20% din cazuri)- bebelușul nu prezintă restricții de mișcare sau contracturi musculare, ci doar prezența unei posturi preferate a capului.
• Muscular (30%)- apare contractura mușchiului sternocleidomastoidian și limitarea în mișcări.
• Fibrozarea unei porțiuni din masa mușchiului sternocleidomastoidian (50%)- la palpare este descrisă așa zisa “oliva”- o formațiune ovalară. 

Cum se tratează torticolisul congenital?

Depinde foarte mult de factorul declanșator și patologia asociată (dacă există). De cele mai multe ori programele speciale de reabilitare musculo-scheletală sunt un real succes în tratarea acestei poziții vicioase a capului.

Există numeroase protocoale descrise in literatură care demonstrează eficacitatea kinetoterpiei.

Indicația chirurgicală se ia în considerare atunci când nu există o îmbunătățire după cel puțin 6 luni de gimnastică medicală de recuperare și se asociază modificări în structura mușchiului afectat.

Cât durează până apar primele rezultate?

Cu cât terapia este începută mai devreme, cu atât biomecanica cervicală este restabilitată mai precoce, iar rezultatele sunt mai rapid vizibile. 

Cu terapia potrivită, 90-95% din cazuri prezintă înbunătățiri semnificative până la vârsta de 1 an, iar procentul crește la 97% dacă terapia este inițiata până în 6 luni. 

Scopul terapiei este de a atinge standardul specific vârstei în ceea ce privește mobilitatea activă si pasivă a gâtului, de a preveni contracturile musculare și a se evita pe cât posibil asimetriile survenite în urma poziției vicioase.