O experiență dificilă pentru părinți
Cred că mulți dintre noi ne-am trezit speriați când cel mic a început să plângă neconsolat în somn, uneori cu țipete de nu înțelegeai ce se întâmplă.
Cei mici nu fac încă diferența între vis și realitate, iar evenimentele de peste zi își pun amprenta în timpul somnului.
Prima criză de pavor nocturn a lui Vladimir a fost în urmă cu câteva luni. A fost una din cele mai intense experiențe pe care le-am trăit ca părinte. La un moment dat a deschis ochii, continua să țipe și să dea din mâini și din picioare. Nimic din ceea ce făceam nu îl liniștea. Ceea ce m-a speriat foarte tare a fost că deși vorbeam cu el, îl atingeam și avea ochii deschiși el nu mă auzea, nu reacționa, continua să plângă și să țipe speriat, dar ca și cum nu ar fi fost prezent.
În cele din urmă a încetat, s-a liniștit și a readormit. Dar vă spun, a fost crunt!
Deși citisem despre pavorul nocturn, știam că este des întâlnit la copiii mici, nu are cum să nu te ia prin surprindere.
Dr. Paula Heljoni, medic rezident psihiatrie pediatrică, ne povestește despre pavorul nocturn, cum putem să îl ajutăm și când ar trebui să ne îngrijorăm.
Pe dr.Heljoni o găsiți la Spitalul Clinic de Urgență Louis Țurcanu, dar și în mediul online, pe Instagram, unde postează multe informații valoroase.
Ce este pavorul nocturn?
Pavorul nocturn (sau teroare nocturnă) reprezintă episoade de țipat, teama intensă și agitație în timpul somnului, fiind însoțit deseori de somnambulism. Este inclus în categoria parsomniilor, fiind un tip de tulburare de somn frecventă în copilărie. Scade ca frecvență odată cu vârsta, de regulă episoadele încetează cel târziu în adolescență.
Deși impresionante, mai ales pentru cei din jur care asistă la aceste manifestări, crizele de pavor nocturn nu au consecințe asupra sănătății fizice și psihologice a copilului.
Când apar crizele de pavor nocturn?
Crizele debutează brusc, în timpul unei faze de somn profund, non-REM(în care copilul visează).
Odată cu debutul brusc, copilul poate fi deosebit de agitat, să se miște, să țipe, să aibă manifestări de frică intensă. El nu recunoaște persoana care încearcă să îl liniștească, copilul nefiind de fapt treaz.
La finalul episodului copilul nu își va mai aminti ce s-a întâmplat.
Episoadele au loc de obicei în prima parte a nopții, pot fi scurte(câteva secunde) sau pot dura chiar și 40 de minute.
Unii copii pot avea parte de mai multe episoade de pavor nocturn într-o singură noapte!
Cum ne dăm seama că cel mic are pavor nocturn?
Cel mic poate avea următoarele manifestări:
- copilul poate să se ridice în funduleț
- să țipe și să fie agitat
- să lovească din mâini și picioare
- să privească în gol, având ochii deschiși
- să transpire, să respire rapid și să îi crească pulsul
- să fie imposibil de liniștit
- să se dea jos din pat și să alerge prin casă
- să devină agresiv(manifestare mai comună în cazul adulților)
- să fie greu de trezit, iar imediat după să fie confuz
Ce factori declanșează pavorul nocturn?
- oboseala excesivă, suprastimularea pe timp de zi sau înainte de culcare
- stresul emoțional, anxietatea
- schimbarea mediului în care doarme copilul
- febra
- orice stimul(lumină, zgomot) care îl poate trezi brusc pe cel mic
- o vezică prea plină
- tulburări de respirație pe timpul somnului (ex: apnee obstructivă)
- anumite medicamente
Care este diferența între crizele de pavor nocturn și coșmaruri?
Spre deosebire de episoadele de pavor nocturn, coșmarurile apar în faza de somn REM(somn cu vise).
Pot avea manifestări similare cu cele ale pavorului nocturn, dar copilul se trezește și poate povesti coșmarul sau ține minte ce s-a întâmplat.
Coșmarurile apar de regulă în a doua parte a nopții.
Ce recomandați?
NU încercați să treziți copilul, deoarece de multe ori nu funcționează, iar la trezire cei mici vor fi dezorientați și confuzi.
Dacă episoadele sunt frecvente și știind deja că acestea apar la aproximativ la aceiași oră, se poate interveni prin trezirea cu blândețe a copilului cu 30 de minute înainte de ora obișnuită de declanșare a pavorului.
Cu toate acestea, trebuie să aveți răbdare și să găsiți abordarea cea mai potrivită pentru cel mic, pentru că fiecare copil este unic și reacționează diferit.
Cum îl putem ajuta pe cel mic?
Încercați să:
- reduceți stresul copilului de peste zi și să nu îi supraîncărcați programul
- creați o rutină și un orar de culcare, evitați expunerea la desene animate/filmulețe violente
- programați un somn la prânz
Dacă episoadele devin din ce în ce mai frecvente, cu durată mai lungă și afectează copilul, cel mai indicat este să apelați la specialist!
Romanian