Am născut la Filantropia în ziua de Crăciun

Am născut la Filantropia în ziua de Crăciun Mama lui Vladimir

„Săptămânile trec, iar piticul meu crește cât vezi cu ochii. 

A venit și rândul meu să vă povestesc aventura și nașterea pe care am trăit-o la maternitatea Filantropia până să vină pe lume Luca Andrei.

Totul a început in seara zilei de marți, cu câteva zile înainte de Crăciun, când dopul gelatios a început să se elimine ușor. Fiind la prima naștere știam doar din povești ce urmează să se întâmple.

Așa că joi seara în jurul orei 19:00 am mers la medic să mă consulte. În urma consultației s-a constatat că aveam colul încă închis, dar ușor moale, drept urmare oricând se putea declanșa travaliul.

Nici nu am ajuns bine acasă că au început ușoare contracții la 15-20 de minute distanță. Știam deja că doar dacă se va rupe apa sau am contracții la 5 minute distanță, atunci este cazul să merg la camera de gardă de la maternitate.


Orele treceau, iar eu aveam contracții tot mai neregulate. Vineri la prânz am mers la camera de gardă Filantropia de urgență. Mi s-a instalat panica după ce am făcut la cea mai apropiata clinică Medlife o electrocardiograma să vedem cum se mișcă bebe. Rezultatul a fost că el nu este bine și ar trebui sa merg la maternitate de urgență ca să mă opereze.


Ajung la maternitatea Filantropia, m-au băgat instant la monitorizarea bebelușului și ulterior m-au consultat și mi-au făcut și ecografie. Aici totul era bine , iar bebe chiar avea bătăi bune , se mișca regulat. Tot atunci mi s-a administrat și doza mea de clexane pentru că au spus că poate să dureze și 1-2 zile până voi naște.


Am refuzat internarea din motiv că eram obligata să rămân minim până sâmbătă la ora 12 internată (obligatorii erau 24 de ore – era fix ajunul și prima zi de Crăciun ).

M-au avertizat dacă cumva se rup membranele sau se declanșează vreo hemoragie să revin imediat la ei.


Ajung acasă, durerile erau în continuare neregulate , uneori aveam contracții la 8 minute, apoi la 20 de minute, deci nicio speranță că se va întâmpla ceva prea curând.


Aștept să mai treacă orele și să se mai schimbe ritmul contracțiilor, dar nimic regulat , toate contracțiile erau haotice, cei drept cu cât treceau orele cu atât erau tot mai dese, dar în continuare neregulate.


Merg din nou la camera de gardă, de data aceasta la îndemnul soțului, nu mai suporta el să mă vadă așa (uneori plângea în același timp cu mine).

Ajung liniștită la maternitatea Filantropia, știind oricum de acesta data toate etapele: completare formular epidemiologic, îmbrăcat halat, înregistrare camera de garda, un mic istoric al stării mele. Ulterior am fost preluată pentru monitorizare, consult și ecografie.

De această dată totul a mers foarte rapid. Într-o oră și puțin eram deja întoarsă la soțul meu cu noi vești: colul se deschisese și aveam dilatație 1.


Din păcate din acest punct gata cu relaxarea între contracții pentru că ele fiind tot mai dese mai greu cu relaxarea.

Daca la început puteam sa ațipesc câteva minute intre contracții, acum nu prea mai aveam timp de nimic. Ca sa trec mai ușor peste acesta etapă am optat să fac câteva exerciții pe minge și să încerc sa mă mișc continuu pentru că mă simțeam mult mai bine in mișcare.

Orele treceau, iar eu simțeam tot mai mult că momentul se apropie , dar contracțiile erau tot neregulate , așa că am mai așteptat alte 8 ore până am ajuns din nou la camera de gardă.

M-am internat pentru naștere în dimineața de Crăciun

Am pornit spre maternitatea Filantropia in jurul orei 02:00, sâmbătă în prima zi de Crăciun. Ajung acolo, liniște totală. Vine un medic rezident , mă consultă , știa povestea pentru că tot ea a fost și la prima vizita. Mi se spune la fel că poate să-mi administreze un calmant, altceva nu au ce să-mi facă doar să așteptăm să am contracții regulate.

Am uitat să menționez că mai erau doar 2 paturi libere, la indulgența medicului îmi face fișa de internare și tot protocolul(inclusiv test rapid covid). Totul a fost bine, test negativ, merg la garderobă, mă schimb și urc pe secție unde dau peste 3 fete drăguțe. O mămică urma să aibă 2 fetițe, cealaltă tot un băiețel, iar a 3-a se lupta să îl țină pe bebe cât mai mult timp în burtică pentru că pierdea lichid.


După calmant nicio schimbare, ba chiar contracțiile parcă erau mai dese. De la ora 04:00 am început să am contracții la 1 minut.

La ora 07:00 au venit asistentele la vizită, eu nu am mai fost in stare sa le povestesc, dar fetele au chemat medicul pentru că vedeau că se tot intensificau durerile.

Urcă un medic rezident , mă consultă, aceeași dilatație 1 ca la primul consult. 

Dar având contracții la 1 minut am fost mutată în sala de travaliu și monitorizată permanent până la ora 09:00.
Pe tot parcursul sarcinii mi-am administrat singură clexane având trombofilie dobândită de la unul din părinți. De altfel nici nu aveau cum sa mă bage in operație până la ora 12:00, trebuia să treacă cele 24 de ore de la ultima injecție administrată.


La ora 09:00 s-a luat decizia să mi se rupă membranele și să mi se administreze un calmant neajungând la dilatație 3 cât era maximul admis pentru administrare.

Din acest punct de vedere am fost norocoasă pentru că trecuse mai bine de 35 de ore în care eu nu dormisem și numai puteam sa rezist la travaliul adevărat.

Acest calmant pe venă a fost o minune, simțeai doar contracțiile de 90-100 intensitate și atunci te trezeai, în rest puteai să ațipești.


Abia acum începuse travaliul adevărat, iar organismul meu a înțeles că trebuie să se dilate, iar totul a decurs minunat.

Cu fiecare ora trecută aveam dilatație tot mai mare. In jurul orei 12:00 aud în jurul meu moașele cum se alertează, să strângă toată echipa, urmează să nasc. Eu nu știam ce se întâmplă pentru că în tot acest timp am fost consultată de foarte multe ori. Bebe adormea foarte rapid din cauza calmantului , iar el trebuia să aibă activitate pentru a putea intra pe canal.

Dintr-o dată aud că am dilatație maximă, 10 persoane în jurul meu(multe recipiente , etajere, medici și vreo 3 plus rezidenți).


Expulzia propriu-zisă a durat aproximativ 15 min, nici nu am realizat că mai era așa puțin până îmi întâlnesc minunea pe care urma să o strâng în brațe. La 13:06 am născut un băiețel de 53cm și 3400gr in prima zi de Crăciun.


Am rămas 2 ore în sala de nașteri să îmi revin, iar între timp mi-au adus și o supa caldă pentru că trecuse multe ore de la ultima masă.

La scurt timp am fost transferată în salon cu o mămică care născuse și ea la câteva minute după mine tot un băiețel de 3400gr.
Am avut noroc că ne-am întâlnit și ne-am oferit ajutor și sprijin reciproc,  păstrând legătură chiar și acum.


Recomand cu toată încrederea Maternitatea Filantropia!

Sarcina a fost urmarită de dl. dr. Safta, dar nașterea propriu zisa a fost cu Dr. Mirona Furtuna și Dr. Rezident Alexandra Bouariu care este și ea la fel de minunată.

Ideea este că nu contează foarte mult ce garda prinzi, pentru că toți medicii sunt implicați.
Sper că am fost de ajutor și va doresc să aveți o naștere cat mai ușoară așa cum ați visat! 🥰

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *