Aniversarea nuntii

Un an de la nunta

Astazi, 19 octombrie, este aniversarea nuntii noastre, se implineste 1 an de cand a fost cununia religioasa si petrecerea. Nici nu imi vine sa cred ce repede trece timpul.

Poate si faptul ca vreo 2 luni anul acesta am fost izolati din cauza pandemiei , ne-a facut sa credem ca timpul a trecut mai repede. Si parca dintr- o data, a trecut un an si cu el si aniversarea nuntii.

Civil suntem casatoriti inca din aprilie 2018, cand ne-am hotarat brusc, dupa 1 an de relatie ca vrem sa fim o familie si sa impartim acelasi nume.

Intre timp am fixat si cununia religioasa, pentru octombrie 2019 si am ramas insarcinata cu Vladimir.

Sincer am avut putine emotii legate de organizarea nuntii, pregatire si petrecere avand un bebelus. Dar sotul meu s-a implicat foarte mult in organizare, incat eu nu am avut mare lucru de facut.

Si parintii au ajutat foarte mult, cand nu puteam sa fim noi prezenti, ei erau delegati sa ajunga unde aveam nevoie.

Rochia de mireasa

Majoritatea femeilor abia asteapta sa inceapa cautarile pentru rochia de mireasa. Si eu abia asteptam, dar am inceput abia dupa ce am nascut. De la nastere pana la nunta erau doar 3 luni.

Aveam in minte niste modele de rochii preferate, dar nu mai aveam silueta dinainte de sarcina, asa ca nu stiam daca ma vor avantaja. Mie intotdeauna mi-au placut rochiile tip sirena. Nu imi plac cele de printesa, desi mama mea asa si-ar fi dorit sa ma vada.

La o luna dupa ce am nascut, am inceput cautarile. Am facut programare la un salon de nunta.

Avand un bebelus mic care era alaptat, nu puteam lipsi mult de acasa. Asa ca, Eugen si Vladimir au mers cu mine la probe. Ei s-au plimbat pe afara in timp ce eu probam. O prietena dintre ale mele a fost cu mine, asa ca mi-a fost mai usor sa ma decid. A fost nevoie doar de o singura proba sa aleg „aleasa”. Si probabil ati ghicit era o rochie sirena. Ma indragostisem de ea.

Am ridicat rochia cu cateva zile inainte de nunta, pentru ca am slabit si au trebuit sa o mai modifice. Si spre surprinderea mea, nu mai aveam multe kilograme in plus, aproape revenisem la greutatea de dinainte de sarcina.

Ziua nuntii

A fost atent programata, sa avem timp si sa nu ne grabim cu absolut nimic. Inclusiv sa mancam am trecut in program. Emotii mari legate de Vladimir, o zi si noapte lunga, nu stiam cum va reactiona.

Cununia religioasa o aveam programata la ora 5, ca pana atunci sa avem timp si de sedinta foto.

Dimineata la 8 m-am programat la salon, Vladimir a trebuit sa vina cu mine. Nu aveam cu cine sa il las, toata lumea avea ceva programat atunci. Nu a fost nicio problema, l-am alaptat in timp ce eram machiata si chiar a adormit la un moment dat. Cand a venit timpul pentru coafor, soacra mea terminase ce avea de facut asa ca a putut sa stea cu el.

Dupa ce ne-am aranjat am mers acasa sa manacam, ne-am schimbat si dupa am mers la sedinta foto. Vladimir peste tot a mers cu noi, la sedinta foto a stat cu una din verisoarele noastre care s-a plimbat cu el.

Fiind sfarsit de octombrie, ne asteptam sa fie racoare, dar surprinzator au fost peste 24 de grade, vreme numai buna de facut poze.

Cununia religioasa a durat pana intr-o ora, iar dupa am mers direct la restaurant, unde incepea petrecerea.

Vladimir a stat cu noi in restaurant pe tot parcursul noptii, i-am achizitionat niste casti antifonice sa nu il deranjeze muzica. A dormit toata noaptea in carut, cu treziri pentru alaptat.

Nu ma asteptam sa fie asa relaxat, fiind multe persoane care voiau sa il vada, dar ne-a surprins pe toti cat de cuminte a fost.

Noi ne-am distrat foarte bine la nunta, am petrecut pana dimineata.

Asa ca, dragi mamici care sunteti in aceiasi situatie, distrati-va, nu va stresati! Puisorii vostri va vor surprinde! Veti ramane cu niste amintiri frumoase, timpul trece si nici nu va dati seama cand vine aniversarea nuntii.