Tantrumurile la copii

Fiecare părinte a avut de-a face cu cel puțin un tantrum al celui mic. Crizele de furie sunt intense, și de multe ori avem tendința să îl facem să înceteze cât de rapid prin orice mijloace. Dar experții spun că nu asta este soluția.

Nu există copil să nu facă tantrumuri. Și nu sunt părinții de vină.

Atunci când copilul țipă și se tăvălește prin magazin că vrea ceva anume, avem tendința de a învinovăți părinții pentru că au răsfățat copilul, nu i-au oferit educație și au făcut mereu tot ce a vrut cel mic. Dar în realitate lucrurile nu stau deloc așa.

Vina nu este a cuiva și că aceste crize de furie pline de lacrimi, țipete și trântit pe jos sunt perfect normale și apar ca urmare a dezvoltării creierului celui mic. Datoria noastră, a părinților, este să învățăm să gestionăm aceste tantrumuri și să îi fim alături copilului când trece prin astfel de episoade.

Pentru a înțelege mai bine ce este un tantrum și cum să îl gestionăm, dr. Georgiana Murariu, medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului mi-a răspuns la mai multe întrebări.

Ce înseamnă tantrum?

Tantrumul este bine cunoscuta explozie de furie si frustrare pe care copilul mic o experimenteaza atunci cand nu ii sunt bine stabilite limitele. Cei care nu au copii sau cei care nu inteleg ce se intampla, pot vedea un copil care este in plin tantrum (de obicei in spatii publice si aglomerate, vas una cunoscut, parinti? ) si sa se gandeasca la acel copil ca fiind fara control, needucat, rasfatat sau pur si simplu „salbatic”. As vrea sa le spun acelor „spactatori” ca nu, acel copil nu este nimic din toate astea, ci doar incearca sa isi descopere limitele, sa testeze limitele celor din jur, sa isi inteleaga si gestioneze emotiile si sa inteleaga cum funtioneaza lumea aceasta noua si plina de reguli in care el trebuie sa traiasca.​

Cum arată o criză de nervi în cazul copiilor?

Cum arata un tantrum? Este o explozie violenta de frustrare, in timpul caruia copilul este aparent de neoprit, adesea se intinde pe jos, loveste cu mainile si picioarele de pamant, de alte obiecte sau chiar pe cei din jurul sau. Unii copii plang, altii urla, altii doar lovesc si mai scot cate un tipat „de lupta”. Tantrumurile la copiii mici pot sa fie mai explozive decat cele la copiii mai mari, dar evident copiii mai mari pot face mai multe daune, pot lovi serios adultii sau alti copii din preajma si pot distruge obiecte.

Ce rol are plânsul în liniștirea copilului?

Tantrumul nu este mereu insotit de plans, multi copii doar tipa sau urla sau spun parintilor cat de oribili sunt si alte cuvinte de dragoste si iubire. Plansul are in general efectul de eliberare al emotiilor, frustrarilor, senzatiilor negative pe care copilul nu stie sau nu poate sa le exprime in cuvinte. Cu cat copilul creste, cu atat este mai capabil sa inteleaga ceea ce simte si ce il supara si sa denumeasca acele emotii sau senzatii, astfel plansul apare mai rar sau doar in situatii de durere fizica.

Cum facem să gestionam o criză de furie când se întâmplă în magazin, la teatru, restaurant sau pe stradă?

Parintele trebuie sa se elibereze de orice sentiment de rusine si vinovatie pe care il poate simti fata de ceilalti oameni prezenti si sa se focuseze doar asupra propriului copil, care in acel moment are mare nevoie de ajutor. Nu gestionam emotiile adultilor din jurul nostru, ci pe ale noastre si pe ale copilului nostru.
Trebuie sa oprim cumparaturile, orice alta conversatie si sa ii spunem copilului ca intelegem ca ii este greu in acest moment, avem rabdare si suntem acolo pentru el si asteptam alaturi de el sa se simta mai bine.
Nu trimitem copilul in alta camera, nu il pedepsim si bineinteles nu il lovim pentru a opri cat mai repede acel moment exploziv. Daca am proceda asa, l-am invata ca atunci cand ii este greu, trebuie sa se ascunda, sa plece si ca este rusinos sa isi exprime emotiile.
Daca este un spatiu public in care deranjam (teatru, biserica etc), plecam de acolo impreuna cu copilul si ii oferim spatiu sa isi linisteasca mintea si corpul, ramanem alaturi de el si ii oferim si acceptam imbratisarea noastra atunci cand este pregatit. Astfel, il invatam ca este in regula sa aiba emotii puternice, ca nu este o rusine, nu este interzis si parintii lui vor fi in orice situatie alaturi de el.

Daca in timpul tantrumului, copilul se loveste sau loveste pe altcineva, este esential sa il mentinem si sa ne mentinem in siguranta. Violenta este non-negociabila si copilul este tinut cu forta, daca este nevoie, pentru a nu se lovi sau a lovi pe altcineva. In acelasi timp, acesta se incurajeaza cum am precizat anterior. Tonul trebuie sa fie neutru si calm.
Nu in ultimul rand, „nu negociem cu teroristii” ar trebui sa fie mantra tuturor parintilor. Daca tantrumul a fost declansat de refuzul parintelui de a cumpara ceva si copilul nu stie cum sa gestioneze frustrarea acestui refuz, nu cumparam obiectul doar pentru a linisti tantrumul. Acest obicei va produce un ciclu vicios prin care copilul va reactiona la fel la urmatorul refuz (daca data trecuta a functionat, de ce sa nu incerc aceasi metoda?).

Cum prevenim tantrumurile?

Tantrumurile ulterioare se previn prin gestionarea corecta a tantrumului actual. Realitatea este ca toti copiii au tantrumuri. Nu le putem stinge cu totul. Dar este foarte important ce facem in timpul unui tantrum care va determina producerea, amploarea sau frecventa urmatoarelor.
Daca copilul a inteles (sunt fooooarte isteti, nu ii subminati inteligenta si puterea de intelegere a copilului de un an si jumatate) ca prin trantit, urlat, muscat, zgariat nu obtine ceea ce spera sa obtina, va mai incerca de cateva ori (doar ca sa fie sigur) si apoi va abandona aceasta atitudine. Rabdare si curaj doresc parintilor in timpul tantrumului. Daca nu cedati acum, va veti fi recunoscatori in viitor.
De asemenea, este esential sa se discute dinainte regulile pentru acea situatie si comportamentele pe care ni se dorim de la copil. Stabilim dinainte cat stam, cum ne comportam de obicei in acel spatiu si care este bugetul nostru. Nu se schimba regulile pe parcurs, nu se negociaza si nu cedam.

Ce ar trebui să fac după un tantrum?

Dupa un tantrum, trebuie sa felicitam copilul ca a reusit sa il gestioneze. „Sunt foarte mandra de tine ca esti calm”, „stiu ca ti-a fost greu, si eu ma supar uneori si nu imi place sa ma simt asa”, „haide sa imi dai o imbratisare, cred ca avem amandoi nevoie de una”. Apoi puteti sa ii oferiti o recompensa (nu neaparat materiala, desi o inghetata e mereu binevenita), specificand ca va bucurati impreuna ca a fost puternic si a inteles ca nu se poate cumpara/lua/face ceea ce isi dorea atunci.

Există și părți pozitive ale crizelor de furie ale copiilor?

Desi ni se pare ca e imposibil sa vedem ceva pozitiv in tantrum, da, exista si parti pozitive. Dupa gestionarea corecta a unui tantrum, putem sa discutam despre emotii, gesturi, furie, sentimente, ganduri (orice este capabil copilul sa intelega, in functie de varsta). Putem sa ii spunem ca si adultii mai patesc asa si isi pierd controlul („stii ca si mami mai tipa uneori”), dar ca este important sa incercam sa intelegm ce se intampla si de ce, ca sa putem sa controlam acele emotii negative. Noi suntem mai puternici decat furia.

Tehnici și metode pentru a opri o criză la copil?

Raspunsul este: nimic. Trebuie sa ramanem langa copil, oricat de greu ne este sa il vedem ca sufera. Multi parinti cedeaza rapid, doar pentru a vedea copilul din nou fericit, cu masinuta noua (si mult prea scumpa) in brate. Da, este fericit, dar nu il ajutati cu absolut nimic in acel moment. Fericirea este trecatoare, masinuta maine nu va mai fi interesanta, dar el a invatat o lectie importanta: daca urlu si fac urat, lumea imi va fi la picioare si tot ce vreau se va intampla. Oare ca adult, cum va gestiona cruda realitate ca viata este total diferita?

De la ce vârstă apar de obicei tantrumurile?

De la cele mai mici varste. Bebelusii pot fi mai usor linistiti si nu au posibilitatea de a avea un tantrum foarte amplu, dar de la un an, un an si jumatate, tantrumurile pot deveni foarte evidente. Trebuie sa tinem minte ca partea cea mai noua a creierului, cortexul prefrontal, cea care se ocupa de gestionare emotiilor si intelegea consecintelor este abia la inceput de drum in dezvoltarea sa. Creierul reptilian, insa, cel care stie foarte bine sa exprime furia si frica, este deja bine dezvoltat. Asa ca cei mici nu au posibilitatea biologica, inca, de a integra si conecta aceste doua parti ale creierului, astfel frustrarea, furia si frica sunt in prim plan. Noi trebuie sa fim cortexul prefrontal al lor si sa ii ajutam sa isi gestioneze emotiile. Copiii nu fac tantrum pentru ca vor, ci pentru ca nu au inca alte unelte de care sa se ajute sa inteleaga ce se intampla cu ei.

Un comentariu la „Tantrumurile la copii”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *