Prima săptămână la creșă

Prima săptămână la creșă Mama lui Vladimir 1

Înscrierea la creșă

Vladimir a crescut și a venit timpul să îl înscriem la creșă. Prima noastră opțiune a fost o creșă de stat, din sectorul 4, din zona unde locuim. Eram încântată de faptul ca avea review-uri foarte bune și părinții erau mulțumiți de educatoare, activități și mai ales că are bucătărie proprie.

Nu știu dacă știți, dar înscrierile la creșele de stat se fac intr-o anumită perioadă. De exemplu, eu voiam ca Vladimir să înceapă creșa in anul 2021, așa că a trebuit să facem înscrierea in iunie 2020 pentru anul școlar 2020/2021.

Datorită pandemiei înscrierea s-a facut doar online, documentele au fost trimise pe e-mail, unde am primit un număr de înregistrare. Din păcate, când s-au afișat rezultatele înscrierilor, Vladimir nu a fost nici măcar pe lista de așteptare.

O consecință a pandemiei a fost micșorarea grupelor de la creșă, astfel au fost acceptați doar copiii care aveau sau urmau să implinească 2 ani in luna septembrie, când începe anul școlar.

Așa că a trebuit sa studiez despre creșele private din sector.

Cum am ales creșa privată

Dacă vă gândiți că la o creșă privată găsiți locuri de pe o zi pe alta, nu este așa. Sincer, nu știu cum era înainte, dar acum se găsesc greu locuri disponibile.

Dupa ce am cerut părerea altor părinți legată de câteva creșe care mi-au atras atenția, m-am hotarât asupra uneia. Din fericire, am găsit un loc disponibil, dar a trebuit să facem înscrierea în ianuarie pentru martie, altfel riscam să rămanem fară.

Mi-a plăcut această creșă pentru ca îi scoate pe copii zilnic afară, au bucătarie proprie, doamnele foarte implicate.

Copiii nu mai au șansa la acomodare treptată!

Din cauza pandemiei, părinții nu au voie nici măcar în curte. Cu câteva zile înainte de a începe oficial creșa, am mers să o cunoaștem pe doamna educatoare. Am venit cu Vladimir la ora în care ieșeau copiii in curte, la joacă. Vladimir a părut că este ok cu educatoarea, așa că a rămas cu copiii puțin în curte. Când a observat că nu mai suntem, a început să plangă destul de rău. Nu a putut să îl liniștească, așa că ni l-a adus imediat.

Pentru că nu avem șansa de acomodare treptată, Vladimir a plâns în majoritatea timpului cât a stat in creșă. Măcar puteam să vedem ce face. Era speriat că mami si tati nu sunt. Noi, ca niște părinți panicați, nu ne-am mișcat din fața clădirii. În cazul în care ar fi plâns prea mult, educatoarea să îl poată aduce imediat.

În prima zi a stat doar 1 oră, apoi treptat a stat mai mult, dar nu a depășit 3 ore. S-a și jucat, dar în majoritatea timpului a plâns sau mârâit. Am stat non-stop conectată la camere să pot vedea ce face. Cred că a fost una din cele mai stresante perioade din viața mea!

Nu mă așteptam să fie așa grea acomodarea lui Vladimir, mai ales că am obervat că doamna educatoare a fost foarte implicată. S-a ocupat foarte mult de el. Dar el nu voia să stea. Arăta mereu spre ușă.

Nu vă imaginați ce era în sufletul meu și ce greu a fost să il văd așa. Dar m-am gândit că este spre binele lui. Că are nevoie să facă parte dintr-o colectivitate.

Dar cred că stiți ce vine odată cu colectivitatea. Ați ghicit: boala!

După câteva zile la creșă a făcut febră!

Și nu doar febră! Avea dureri în gât, nu putea să manânce și a mai și vărsat! Groaznic. Am ajuns la camera de gardă! Evident că toți copiii care vin cu febră sunt suspecți de covid.

Testul la covid a ieșit negativ, dar l-au testat și pentru streptococ A și surpriză: pozitiv!

După câteva zile la creșă s-a pricopsit și cu o minunație de streptococ. Febră, muci, tratamente pe care nu vrea să le ia. Câteva zile de vis!

Am descoperit niște autocolante care arată dacă copilul are febră. Ne-au fost de folos mai ales noaptea, ca să nu îl mai trezim să măsurăm temperatura cu termometrul.

Se lipește pe piele. Daca temperatura este normala apare N, dacă are febră, apare numărul specific temperaturii copilului. Noi le-am luat din Bebe Tei, dar am văzut că se găsesc la mai multe farmacii.

Autocolante pentru depistarea febrei

Se pare că pe lângă viroze, copiii mai aduc acasă și acești crocobauri. El a fost „norocos” să se înbolnăvească repede.

Stau și mă gândesc dacă ar trebui să mai amânăm puțin intrarea în colectivitate. Are 1 an și 7 luni, poate ar trebui să așteptăm câteva luni, ca să înțeleagă mai bine ce se întâmplă.

Cum a fost la voi acomodarea în pandemie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *