Naștere naturală la maternitatea din Brașov

Naștere naturală la maternitatea din Brașov Mama lui Vladimir

Am născut acum 4 ani la o maternitate de stat, sarcina a fost verificata la un spital privat, am fost norocoasă și am avut un card ce mi-a cuprins analizele toate, eu am mai plătit morfologia in fiecare trimestru.


Știam că nu o sa nasc în spitalul privat, la aceea vreme. Îmi depășea cu mult bugetul, am discutat cu medicul meu despre asta, ea nu a avea cum să vină cu mine la maternitate de stat. Îmi spune că mai știe câțiva medici, dar e la noroc, dacă nu sunt de gardă nu au cum să vina în maternitatea de stat.


Îmi asum că o sa nasc cu cine e de gardă, cunoșteam câțiva medici și eu pentru că nașterea a fost la finalul anului 4, când studiam pentru a deveni asistent medical, iar eu mă rugam să fie de gardă unul din profesori.

Așa a și fost!

Dimineața la 7 jumătate când am ajuns la maternitate. Am prins pe unul dintre ei, am sunat medicul meu, i-am spus cine e de gardă și mi-a spus că îl anunță că am fost pacienta ei. Dacă nu făcea asta cred că era ca și cum nu am făcut nici un control. Doamna ce a făcut înregistrarea așa a trecut pe foaie, în condițiile in care eu avem dosarul cu mine, analizele la zi făcute.

Recunosc, m-a salvat partea cu sunt asistent medical. Știu că o parte din comportament a fost puțin modificat din aceasta cauză.


Trecem de partea oficială, merg sus la sala de naștere unde am găsit o moașa super drăguță. Recunosc, m-a salvat partea cu sunt asistent medical. Știu că o parte din comportament a fost puțin modificat din aceasta cauză. Am discutat despre secția unde vreau sa lucrez și tot așa.

Pe partea profesională moașa a fost senzațională, de cate ori mă verifica era ca un ceas elvețian. Mă ajuta atunci când aveam contracții, mi-a făcut chiar și masaj. A vorbit foarte frumos cu mine, ce pentru mine era foarte important. Asta îmi era teama ceea mare că se va țipa la mine ☹️iar în acel moment nu asta îmi doream.

Travaliu a durat mult, vreo 10 ore, la început a fost ușor, contracții rare, destul de liniștit. Ei bine, după ora 14 au început să fie mai dese și cu o intensitate mai mare. În acest timp nu am mâncat nimic, am băut doar apa ca măsură de protecție în caz că ajungem la cezariana (care pentru mine era acceptată doar daca se punea viața în pericol a unuia dintre noi).


Mi-au fost administrate niște medicamente, să mă ajute, nu mai știu ce, dar am fost informată la acel moment de ele.


Nu știu de ce mi-au spus că nu am voie cu telefonul, eu îmi propusesem să ascult niște muzică, dar am fost ascultătoare fără să pun alte întrebări. Am scris câteva mesaje când moașa era plecată .


Momentul nașterii a fost cel clasic, aceiași masă, aceiași poziție, am fost norocoasă, am urcat la 6 fix, iar la 6 și 10 îmi țineam băiețelul în brațe. Au fost de ajutor moașele. A venit și o infirmieră, căci simțeam nevoia de a împinge și cumva îmi tot mișcăm picioarele.


L-au luat și l-au înfășurat într-un scutec după care mi l-au dat și m-au lăsat preț de 5-10 minute sa îl țin ,timp in care nu îmi puteam lua ochii de la el. În sfârșit îmi țineam puiul în brațe.

Aici nu m-a întrebat nimeni cu ce mă ocup, deci am primit același tratament ca toate mămicile, adică ignorare.

L-am lăsat să meargă cu asistentele, eu am fost dusă în salonul de lăuze, unde am primit o masă foarte gustoasă, am primit șnițel cu ceva salată orientală sau ceva cu cartofi, nu îmi amintesc decât că a fost una dintre cele mai bune mese. Mă și miram căci știu ce se servește în spitale.

Am avut acel frison de după naștere care a fost groaznic, îmi era așa de frig, aveam vreo 2 paturi pe mine.

Am primit niște algocalmin, pe la 10 am fost mutată la salon, poate chiar 9 pentru că știu că le-am tot rugat să mi-l aducă pe Vladimir și nu au vrut.

Aici nu m-a întrebat nimeni cu ce mă ocup, deci am primit același tratament ca toate mămicile, adică ignorare.

Ele o țineau pe a lor să dorm, iar eu le explicăm că voi dormi doar daca copilul este lângă mine. După lungi insistențe și pe la 12 noaptea, vine cineva și îmi aduce copilul, probabil doar sa scape de gura mea.

Vladimir a fost hrănit cu lapte praf, așa că încercarea mea de al pune la sân a eșuat. Dar am insistat cu asta și am reușit după .

Doamnele infirmiere erau foarte drăguțe, au schimbat lenjeria, mi-au adus haine curate (nu am avut voie cu ale mele). Asistentele nu prea, a venit una dintre ele și mi-a apăsat pe sân, fără să anunțe ce vrea să facă.

Primul instinct era să țip la ea, dar nu am făcut asta. Probabil că m-am schimonosit la față căci a întrebat ușor ironic daca mă doare. (Daca mă întrebi pe mine personal, eu spun că acest comportament ține de fiecare în parte, la cursuri înveți că orice manevra pe care o faci informezi pacientul, mai ales când lucrezi în maternitate).


Partea buna este că am avut parte de liniște, am avut o rezervă, deci doar eu cu copilul.
Soțul a văzut copilul imediat după naștere, după nu a avut voie pe secție☹️ ,aveam voie doar să cobor eu.

Mâncarea a fost mâncarea clasică, gata cu șnițelul, la micul dejun am primit iaurt, ceva gem, puțin unt și 3 felii de pâine albă genul acela care se sfărâmă.

Prânzul o ciorba strecurată și fără gust, nu îmi amintesc felul 2, dar ceva tot așa fără prea mult gust. Am avut noroc că ne era permis să primim mâncare de acasă, aveam un frigider în cameră și aveam voie sa mâncăm doar in sala de mese din maternitate.


Să nu uit! Maternitatea a fost renovată cu 3 luni înainte sa nasc eu, deci mobilier nou, curățenie. Aș vrea să menționez ceva, poate nu acordăm importanță prea mare infirmierelor, dar de multe ori sunt mai amabile decât asistentele și merită un mare „mulțumesc”.


Pediatrul a fost super, mi-a explicat niște lucruri, medicul cu care am născut a venit la vizită ,am ajuns acasă repede, duminica am născut, iar marți la 14 eram acasă .


Ce as vrea sa schimb :

  • Personalul mai amabil și empatic
  • Folosirea telefonului să fie permisă
  • Și cea mai importantă copilul sa fie adus cat mai repede lângă mamă ( nu mai zic de oră magică, sper măcar nepoții mei să aibă parte de ea, deși nu cred).
    Acum au un consultant in alăptare ce este în maternitate, atunci nu era.


De specificat soțul putea sa participe la naștere .
Privind în urmă, mă consider norocoasă și știu că am avut o naștere frumoasă!

PS :sunt Ana și aveam 25 de ani când am născut. Brașov 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *