Naștere la maternitatea din Suceava

Naștere la maternitatea din Suceava

Aveam doar 17 ani când am rămas însărcinată cu primul băiețel. Totul bine și frumos, o sarcină ușoară, controale regulate. Până în decembrie când am ajuns la medic pentru că am pierdut dopul gelatinos.

Doctorul mă controlează, îmi confirmă pierderea dopului și îmi spune că atunci când va porni travaliul să plec către maternitatea din Suceava. Motivul că e nouă, e renovată de curând, au aparatura mai bună.

În dimineața zilei de 10 ianuarie, m-am trezit cu travaliu început, aveam apa ruptă, dar fără dureri. Am ajuns la ora 8 la maternitatea din Suceava unde mi-au făcut internarea care a durat ceva timp din cauza formalităților fiind minoră.

Am semnat acele acte și m-au pus să aștept pe holul spitalului până va veni cineva după mine. Am așteptat, și nu exagerez, o ora până a venit o asistentă după mine să mă ducă sus . Am ajuns sus ,m-au pus să fac duș și să mă rad cu un big folosit.

M-au băgat la etajul pentru menținere, nicidecum la naștere. Seara pe la ora 18 au venit să mă ia să merg la ginecolog, să vadă dacă sunt pregătită de naștere.

Doctorul pe care l-am prins de gardă când am ajuns la spital mi-a făcut ecograf și mi-a spus că am placenta îmbătrânită. Copilul avea dubla circulara și nod in fața gatului pentru că trecuse pe sub cordon și mare surpriza, dilatație doar 2 cm.

M-au trimis înapoi în salon la menținere și mi-au spus sa revin la ei când încep durerile. Între timp primisem doar o perfuzie, atât.
Pe la ora 23 au început contracțiile din 5 in 5 minute. M-am dus la asistente, le am spus, același răspuns, nu ești de născut, ai dilatația doar 2 și îmi făceau injecții cu no-spa.

Am mers in noaptea aia de vreo 5 ori la ele până dimineața la ora 4 când m-au băgat la monitorizare din cauză că durerile erau din 2 in 2 minute. Mi au spus că nu sunt de născut, dilatație doar 2 și să mă duc să mă pun sa dorm. Zis și făcut. Era deja 11 ianuarie. La ora 5 vine o asistentă sa mă consulte. Dacă nu mă dilat până la ora 9 mă bagă în cezariană de urgență pentru că rămâne bebele fără lichid (aveam deja pierderi cu sânge de aproape 8 ore) și riscă să moară.

Nu a găsit vata până nu i-am pus bani in buzunar

S-au dus, au pregătit sala de operație și de la ora 9 când trebuia să intru ,am intrat abia la ora 14. Medicii râdeau de mine fiind tatuată (aveau subiecte).

Am prins un anestezist bun ,care mi a explicat in timp ce îmi făcea anestezia în ce constă. La 14.20 l-am născut pe Dominic Ioan, un băiețel de 3050 g și 50 cm. După ce mi-am revenit din anestezie a venit o asistenta sa mă schimbe, cum se face normal. Și mă întreabă dacă am vata și absorbante.

Îi spun că sunt în geanta, se duce și caută și nu le găsește. Începe să țipe la mine că ea nu are vata cu ce să mă schimbe și că eu am venit la pensiune nu la născut.


Nu a găsit vata până nu i-am pus bani in buzunar (ceea ce m-a ofticat și mă oftica maxim și în prezent).

La ora 10, pe 12 ianuarie îmi aduce bebele și mi-l pun in brațe: descurcă-te!

Am încercat să îl alăptez, dar nu am reușit, ele nu îmi arătau, lapte praf nu voiau să îi dea. Așa ne-am chinuit 4 zile în spital.

Am ajuns cu niște răni la sâni de copilul mânca cu sânge.

A doua naștere a avut loc în Germania

A doua naștere a avut loc în Germania, diferența de doi ani și o lună între băieți. Am născut pe 15 februarie 2022, în pandemie. Nu exista termen de comparație între ce am tras în Romania și nașterea de aici.

Începând de la faptul că odată ajunsă la spital, mi-au pus perfuzie și m-au băgat în sala de operație la ora stabilită, până la faptul că am avut copilul lângă mine de când am născut până când am ajuns acasă.

Nu au băgat calmante în mine ca în maternitatea din Suceava, doar la cerere aduceau, și de un calmant am avut nevoie. Asistentele foarte drăguțe, chiar daca nu am vorbit în germană, mi-au vorbit în engleză. Și ce a fost mai important, mi-au adus personal român ca sa mă pot înțelege cu ele.

Soțul a avut voie sa asiste la naștere, să taie cordonul ombilical al bebelușului, să stea cu mine după ce am născut și să mă ajute.

Acum am doua minuni. Cel mare de 2 ani și 4 luni și cel mic, Raymond Gabriel de 2 luni și 3 săptămâni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *