Experiența nașterii la Regina Maria

Am început să mă informez și să mă documentez de când eram însărcinată, însă, culmea, nu despre naștere. Nu despre ce va însemna această experiență și cum va decurge efectiv. Deși îmi era tare teamă de ziua nașterii, m-am mulțumit să „mă informez” din experiențele celorlalte mame din jurul meu. Am primit diverse sfaturi, și că e mai bine să nasc natural, și că e mai simplu să fac cezariană. Am ales să nasc natural și medicul m-a sprijinit și m-a încurajat în acest sens tot timpul, lucru care m-a determinat să cred că am luat o decizie bună. Mă apropiam de momentul nașterii și bebe creștea și creștea, iar începând cu săptămâna 38 începusem să am mari dubii cu privire la alegerea mea. Bebe devenea din ce în ce mai mare: 3,600, apoi 3,700, apoi 3,800… începusem să îi spun medicului că îmi este frică să mai nasc natural, că e prea mare, plus că apropiații mă sfătuiau și ei încontinuu să mă răzgândesc și să fac cezariană.
Paranteză: soțul meu nu intră în categoria „sfătuitori”. El m-a susținut tot timpul.

Revenind, medicul s-a ținut tare și m-a încurajat în continuare să încercăm nașterea naturală, și că, dacă nu se va putea, facem și cezariană, dar măcar încercăm.

Acum, privind retrospectiv, cu informațiile pe care le am acum, îi mulțumesc din suflet că a insistat. Fast forward în săptămâna 41: contracțiile au început pe la 2 noaptea, cu un interval destul de mare între ele, pe la 7 dimineața ajunseseră cam la 8 min și erau deja destul de dureroase; am plecat spre maternitate (Regina Maria) unde m-au internat, am fost dusă în sala de nașteri unde mai erau două doamne care așteptau și ele să nască. Pe la 10 mi s-a montat cateter pentru epidurală și a început așteptarea. 

Experiența mea la RM a fost și bună și nu prea bună

Am născut la ora 18:38, după 20 min de împingere efectivă, o bebelușă de 3,930 kg. Atât m-am temut de momentul nașterii, încât nu am realizat că ce urmează după este, de fapt, greu. A ajutat, cu siguranță, și epidurala, în a nu simți nașterea la adevărata durere, însă deja începuse să îi treacă efectul și, pentru mine, tot ce a urmat după expulzie a fost îngrozitor.

Durerea pe care am simțit-o câteva ore după naștere, coaserea aproape pe viu care a durat 40 min și faptul că eram singură, fără partener, m-au dărâmat psihic.

Vorbeam la telefon cu soțul și plângeam împreună, eu de durere, el de emoție și neputință că nu mă putea ajuta. 
În seara aceea mi-au adus-o câteva minute, dar nu am putut să mă mișc ca să o iau în brațe. Acum regret atât de mult că nu știam, că nu m-am informat despre beneficiile orei magice, skin to skin…Îmi reproșez că nu a stat la mine în brațe decât 1 min după naștere când mi-au făcut câteva poze, apoi au luat-o. Acum știu ce mi-aș dori și, dacă va mai fi cazul de încă un copil, voi comunica clar cu neonatologul. 

Experiența mea la RM a fost și bună și nu prea bună. Am simțit că sunt îngrijită, mereu venea cineva în salon să mă întrebe dacă am nevoie de ceva, din acest punct de vedere nu am ce sa le reproșez.

Dar, acum când îmi aduc aminte, nu am simțit aceeași dedicare și pentru bebeluși.

Nu m-am simțit prea încurajată să alăptez. Bebelușului i s-a dat din prima lapte praf. Printre medici, psiholog, neonatolog, am avut o discuție de 30 min și cu un consultant în alăptare, care mi-a arătat două poziții și mi-a explicat noțiunile de bază.
M-a ajutat puțin, sigur, dar cine ar fi știut la momentul ăla că alăptarea se va dovedi a fi noul munte de trecut? Nu eu, pentru că nimeni nu-mi spusese cât de grea este alăptarea. Iar eu am fost nepregătită din nou.

Vreau să menționez că mă bucur că am ales nașterea naturală, mă bucur că medicul m-a încurajat să nu mă răzgândesc, mă bucur că i-am oferit beneficiile acesteia copilului (și mie). Am avut un bebeluș mare, de unde și durerile mele îngrozitoare din seara aceea, însă a doua zi puteam să merg!

Într-adevăr, statul în fund a fost problematic cam o lună, stăteam doar pe câte o parte, dar a meritat. 

Dacă o lecție este de învățat de aici, aceea este să nu faceți ca mine. Informați-vă despre TOT! Decideți singure ceea ce vreți, bazându-vă pe informații clare, nu pe ce vă sfătuiesc cei din jurul vostru.
Eu am fost nepregătită și ușor de influențat de cei care „îmi voiau binele” și care m-au panicat și mi-au transmis o stare groaznică de frică și nesiguranță cu privire la naștere.