Cum a născut Dana, natural, la spitalul din Botoșani

Cum a născut Dana, natural, la spitalul din Botoșani Mama lui Vladimir

Experiența nașterilor în Româmia

Știu că multe dintre voi sunteți interesate de experiența celorlalte mămici care au născut la maternități din România. Unele sunteți interesate de condiții. Alte viitoare mămici de cum se comportă personalul, experiența lor, mâncare și multe altele.

Începând cu acest articol, lansez o nouă categorie pe blog: Am născut în România.

În fiecare vineri voi posta povestea unei mămici legată de naștere la noi în țară, la stat sau privat, cu bune sau cu rele.

Prima poveste postată este a Danei, o mămică care a născut în Botoșani.

Dacă și tu vrei să povestești experiența nașterii tale, îmi poți trimite pe adresa de e-mail cristina@mamaluivladimir.ro

Nașterea la maternitatea din Botoșani

Bună! As dori să împărtășesc cu tine dar și cu întreaga Românie experiența nașterii mele, care sincer a fost minunată având în vedere ca a fost prima mea naștere.

Mă numesc Dana , sunt din Botoșani și am 27 de ani.

Totul s-a petrecut în urma cu un an si 7 luni. Mai exact pe 29 august 2020.

A fost un an cu urcușuri și coborâșuri pentru noi. Am aflat pe 31.12.2019 ca eram însărcinată și fiind la primul nostru copil eram și entuziasmați și speriați de ce ne așteaptă. Dar totul a fost ok.

Pe toată perioada sarcinii am avut doar ușoare stări de rău, iar pofte mai deloc.

Și uite așa a venit timpul sa îmi aduc minunea pe lume!

 Pe 29.08 pe la 8:00 dimineața când m-am trezit am observat o sângerare, așa că am mers imediat la spital . Doctora mea era de gardă și după ce m-a consultat mi-a spus că era dopul gelatinos care urma să cadă și să merg acasă. Să revin dacă voi începe sa am contracții.

Ascultătoare, am făcut ce a spus dânsa, însă ajunsă acasă am început să am ușoare dureri de burta ca la o menstruație. 

Mi-am dat seama ca erau contracții pentru că citisem destul de mult despre acest moment pe internet.

Am mai stat 2 ore timp în care îmi monitorizam contracțiile care erau neregulate, dar cu siguranță prezente pentru că mă durea din ce în ce mai tare .

Așa că am sunat pe doamna doctor și mi-a spus sa mă întorc la spital. 

M-a consultat din nou și mi-a spus aceiași treaba ca prima data, doar că de data asta aveam dureri mari și mi-a spus că mă internează.  Aveam dilatație abia 1 centimetru.

Am fost dusa direct în sala de nașteri pentru ca nu mai aveau locuri libere în saloane. La internare mi-au făcut un test covid  și rezultatul aveam sa îl aflu abia a doua zi , duminică. 

Pentru că nășteam la un spital de stat , soțul meu nu avea voie sa asiste la naștere, dar și din cauză ca eram în timpul pandemiei. 

Cu tot cu așteptatul la spital și toate procedurile de internare s-a făcut ora 13:45 când am fost internată.

„Am rămas singură până în momentul nașterii”

După ce m-am instalat în salonul de naștere  și s-au monitorizat bătăile inimii bebelușului, am rămas singură până când am născut. Nu a mai venit nimeni sa mă vadă . 

Timpul trecea repede și eu aveam din ce in ce mai multe dureri, din ce în ce mai intense.

Îmi monitorizam singură contracțiile, dar la ce dureri aveam nici nu prea mai eram atentă. 

Cu toate  ca citisem mult despre acest moment al nașterii , când am ajuns să experimentez chiar eu stările și durerile am cam uitat ce am citit.

Și uite așa, timpul a început sa treacă, iar pe la ora 16 și un pic am început să simt nevoia să merg tot mai des la baie și să împing . Nu știu exact cum sa descriu aceasta stare . Ca și cum vrei sa urineză si nu poți , așa că împingi. Ceva de genul.

În continuare sângeram și eram destul de îngrijorată, dar nu simțisem nimic diferit spre deosebire de dimineața când m-am trezit. Așa că nu cred ca îmi căzuse dopul gelatinos încă. 

Într-un final pe la 16:40 a venit in salon moașa care m-a întrebat cum mă simt. I-am spus că îmi vine să împing, mi-a spus sa mă urc pe masă, iar după control se uita la mine cu niște ochi mari. Eram dilatată 10 centimetrii!

Când am auzit, am simțit așa o ușurare pentru că aveam să scap curând de acele dureri groaznice. În minutele următoare au venit doctorița și asistenta, iar atunci a început nașterea propriu-zisă.

Doctorița m-a întrebat dacă mi s-a rupt apa și i-am spus ca nu. Așa că a fost totul mai ușor pentru mine când mi-a rupt apa pe masa pentru ca copilul a alunecat mai ușor.

După ce am început sa împing, am simțit o stare de ușurare cumva. Îmi era mult mai bine decât in timpul travaliului . 

Țin minte ca am împins de 4 ori și asta a fost tot . Baiețelul meu s-a născut la ora 17:00, cu 3.890 grame, într-o zi de sâmbătă . O zi pe care nu am să o uit niciodată.

O zi care mi-a schimbat viața total in bine!

2 comentarii la „Cum a născut Dana, natural, la spitalul din Botoșani”

    1. Din păcate nu este normal deloc, dar am primit și alte mesaje, de la mămici din alte orașe care au pățit exact la fel.
      Eu consider că ține de noi, cele care am trecut prin astfel de experiențe, să încercăm să schimbam ceva. Dacă fiecare mămică, ar raporta abuzurile(aceasta este formă de abuz) cu siguranță s-ar schimba ceva. Știu că de multe ori, după naștere tot ce vrei este să pleci acasă, dar nu cred ca durează foarte mult sa faci o plângere:
      http://infrastructura-sanatate.ms.ro/formulare/sesiz_cons_etic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *