Ce este ADHD și cum îl recunoaștem?

Ce este ADHD și cum îl recunoaștem Mama lui Vladimir

Sindromul hiperkinetic

Conform statisticilor, între 2,5% și 5% din populația globală suferă de tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție, sau ADHD. Nu ai fi crezut că este așa mare procentul, nu?

Din fericire, descoperit la timp, cu ajutorul specialiștilor și al părinților copiilor, se poate trata, iar cel mic poate duce o viață obișnuită.

Pentru că în România, cazurile oficiale nu sunt atât de multe ca cele reale, datorită diverșilor factori, consider că este important să cunoaștem simptomele acestei boli, și în caz de nevoie să apelăm la specialiști.

Dr. Paula Heljoni, medic rezident psihiatrie pediatrică, ne ajută să înțelegem ce este de făcut în cazul în care cel mic are semne de ADHD.

Ce este mai exact ADHD?

ADHD (Attention Deficit / Hiperactivity Disorder) înseamnă tulburarea hiperkinetica cu deficit de atenție (THDA). Este un termen ce provine din clasificarea Americana DSM IV – TR.
Noțiunea de hiperkinezie este similară cu cea de hiperactivitate, și este caracterizată prin exces de activitate, lipsă de odihnă, nervozitate, alergare, cățărat, vorbit în exces.


ADHD-ul se caracterizează prin debutul precoce, înainte de vârsta de 7 ani, a unei combinații între hiperactivitate, comportament dezordonat si inatenție (lipsa de atenție). Durata acestei tulburări trebuie sa fie de minim 6 luni, iar simptomele sunt grupate în cele de inatenție si cele de hiperactivitate / impulsivitate.

Sunt 3 tipuri de ADHD:

  • tipul combinat: deficit de atenție si hiperactivitate;
  • tipul predominant cu neatenție;
  • tipul predominant impulsiv hiperactiv.

Cum recunoaștem corect ADHD?

Semnele clinice pentru diagnostic sunt cele date de DSM și ICD, mai exact:


a. Intenția
  • face adesea greșeli, nu dă atenție detaliilor;
  • își menține cu dificultate atenția in timpul orelor sau al jocului;
  • adesea pare a nu fie atent la ce i se spune sau la ce i se cere să facă;
  • nu are răbdare să dea atenție instrucțiunilor, nereușind să își termine lecțiile;
  • nu reușește să dea atenție sarcinilor si activităților;
  • devine agresiv sau evită când este obligat să depună un efort mental susținut;
  • pierde adesea obiecte sau lucruri care îi sunt necesare;
  • este distras foarte ușor de orice stimul exterior;
  • este foarte „uituc ” in ceea ce privește orarul sau activitățile zilnice.

b. Hiperactivitate/impulsivitate

  • se „foiește” pe scaun într-una;
  • se ridica de multe ori din bancă după ce stă mai mult timp;
  • nu reușește „să stea cuminte”, cotrobăie, se cațără, aleargă;
  • ii este foarte greu să se joace în liniște;
  • este mereu in mișcare;
  • vorbește mult, neîntrebat;
  • răspunde neîntrebat;
  • nu își poate aștepta rândul la jocul cu reguli, este foarte nerăbdător;
  • îi întrerupe si deranjează pe ceilalți frecvent.

Care sunt cauzele?

Cauzele ADHD sunt :

  • genetice – aproximativ 80 % din cazuri;
  • afectarea cerebrala (leziuni dobândite) – are o pondere de 20 %;
  • leziuni cerebrale/infecții intra/extrauterine;
  • factorii familiali și sociali, precum absența mamei și plasarea în orfelinate, mediul haotic de creștere, pot duce la apariția ADHD.

În marea majoritate a cazurilor, tulburările sunt moștenite, dar pot fi și dobândite.

Se poate trata?

Fiind o patologie foarte complexă și heterogenă, cu existența mai multor comorbidități (tulburări de învățare/de conduită/afective, întârziere mintală, abuz de substanțe, etc. ) este important ca familia să înțeleagă patologia și să urmeze pașii tratamentului care poate dura ani de zile (boala având o evoluție cronică), iar prognosticul este rezervat.

Profesorii și familia trebuie să comunice des pentru a îndruma copilul în aceeași direcție.


Deși cu timpul hiperactivitata se mai atenuează, se poate transforma într-o stare de neliniște și cu o scădere a performanțelor continua, sau agravarea modificărilor comportamentale.


Tratamentul constă, pe lângă cel medicamentos, individualizat (antidepresive, antipsihotice, anticonvulsivante etc. ), în psihoterapia familiei, psihoterapia individuala și de grup, regim alimentar(făra zahar, cofeină, salicilati, xiatina, coloranți și conservanți).

Pe dr. Paula Heljoni o găsiți la Spitalul Clinic de Urgență Louis Țurcanu, dar și în mediul online, pe Instagram, unde postează multe informații valoroase.

Sursa foto: canva.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *